Autorul aduce mulţumiri primarului comunei Online, domnului Interconnected Networkovichi, pentru acceptarea propunerii de a răspândi acest material.

Redactor: Alexandru Andone
© Leova, Bucureşti 2009

…şi Irina spunea:
- Aici închizi, pentru că nu vrei ca toată Leova să vadă cine ţi-a trimis o scrisoare electronică sau să vadă ce parolă ai.
- Bun, dar cum intru înapoi?

Aşa m-am împrietenit cu Login. Eram în clasa a şasea şi dădeam 8 Lei pentru o oră la internet. Toţi puştii stăteam în sală şi învăţam să ducem mouse-ul la “x”, şi parcă părea mai greu decât atunci când luam prima oară lingura de pilaf şi-o vărsam pe noi. Mai târziu am început cu mIRC, o boală care a dat peste toată lumea. Stăteam în faţă la Moldtelecom şi aşteptam cu orele să se elibereze un calculator, numai să putem comunica cu cineva pe care nu-l cunoaştem. Ne mai dădeam anonimi câteodată, aşa, de dragul miştoului. Într-a zecea, ai mei mi-au luat calculator, cu net dial-up de la aceeaşi companie monopol la care mergeam să mIRC-uim. Am început să caut referate pentru colegi, eram un om care folosea internetul, şi mai faceam şi câţiva bani din asta.

Acum de ce v-am povestit toate astea? Am ajuns de unde vroiam să încep. Abia în România, la facultate, am început să folosesc internetul în sensul adevărat al cuvântului, am început să descoper comunităţi în mijlocul cărora mă simţeam comod, am avut ocazia să simt viteză în transmiterea datelor, mi s-au “prezentat” noi căi de comunicare, mi s-a oferit şansa să împrăştii gânduri care altfel decât din faţa calculatorului nu puteam să le expun, am văzut ce înseamnă un blog, mi s-a deschis o poartă spre blogosferă. Nu că n-aş fi putut avea toate astea de acasă, doar că acolo mi-au fost mai clare şi mai vizibile.

Am întrat în klanul oamenilor cu blog încă din primul an de facultatea, dar n-am făcut-o cu intenţii foarte serioase. Singurul lucru la care mă bucuram erau acei 10 cenţi pe săptămână de la Google. N-a ţinut foarte mult acel blog, pentru că singurul lucru care îl făceam era să dau un copy-paste la unele articole despre IT şi să aştept să fiu indexat de motoarele de căutare. Am renunţat la acel blog după vreo 4 luni de frecuş în combinaţii CTRL+C CTRL+V.

A doua tentativă a fost cu jolie.md, un blog dedicat femeilor, dar n-am mai rezistat să traduc articole de pe site-uri străine doar de dragul la câteva comentarii pe săptămână şi 20 vizitatori zilnic. Am avut un sprijin foarte mare din partea prietenei, care era o maestră în redactare, dar până la urmă tot eşec s-a dovedit a fi.

Acum am acest blog, căruia din păcate nu i-am dăruit atâta timp de cât ar  avea el nevoie, dar cu care pot afirma că sunt parte a blgosferei moldoveneşti. În aceşti ani de prezenţă oarecum stabilă în online am reuşit să văd dinamica blogosferei autohtone şi să constat că originalitatea, dar mai mult calitatea este cuvântul cheie în ascensiunea şi dezvoltarea zonei de liberă exprimare personală.

Blogosfera moldovenească o duce binişor, şi spun binişor pentru că din păcate personajele care joacă rolurile în această piesă sunt mai toate ieşite dintre Prut şi Nistru, ori s-au lansat în Moldova, ca mai târziu să-şi devolte proiectele axându-se pe alt targhet decât consumatorul concitadin. Eu nu prea sunt, dar îmi place să văd persoane implicate direct în evoluţia blogosferei moldoveneşi.

Spor la blog-uit!