HomePatrioții virtuali
Salut receptorule!
Se pare că intru pe un teren minat abordând acest subiect. Sper să nu. Conștient de riscul pe care mi-l asum sau poate un pic paranoic din cauza celor întâmplate după 5.04.curent, privesc în gol, strâng din dinți, îmi fumez țigara și mă hotărăsc pentru a patra oară să termin odată acest articol. Probabil am avut nevoie de niște nouri negri, tunete și stropi mășcați ca să rup cele două coli cu schițe și să reiau totul pe cale binară, mândru de ”backspace”. Mă simt ca și cum aș rescrie eseul ”De ce iubesc Moldova”, eseu ce m-a ținut pe moca 2 săptămâni la English Camp. Atunci eram patriot.
Acum 3 luni eram patriot – un pic, nu și erou. Altfel nu am putut, cu toate că îmi doream să fiu acolo. Azi sunt patriot – mai puțin decât atunci. Altfel nu pot.
N-am fost acasă în acele zile, am urmărit totul pe internet. Era luni, era facultate, era banalitate. Am dat în sudori când m-a sunat o foarte bună prietenă și m-a întrebat daca am văzut ce se întâmplă în Chișinău. Nu, nu știam. Deschid laptopul, acquiring network, id și password la Y! și bum! O tonă de offline-uri de la patrioții virtuali. Tot felul de abordări la ceea ce se întâmpla acolo, concluzii, foarte multe linkuri, mesaje ce trezeau niște stări emotive puternice. Simțeam ură pentru oameni care îi știam de proști de prin interviuri și apariții în mass-media, mândrie pentru acei care s-au decis să facă să se întâmple ceva, neputință pentru că nu puteam să ”ajut” și eu cu ”ceva”.
Dar am făcut-o. Am ieșit cu alte mii de oameni în Universității, unii veniți din curiozitate sau convinși de prieteni, alții atrași de gălăgie, de relatările de la radiouri și televiziuni. Iar alții pentru interese. Pentru 5 minute de urlat în microfon lozinci care în esența lor erau departe de preocupările pentru care s-a adunat acolo marea cea de oameni. Noi vroiam ”jos comuniștii”, ei vroiau ”unire”. Am plecat supărat și răgușit. Ca un patriot.
A doua zi, tulburat de faptul că acasă nu se cunoștea nimic despre ce se întâmplă în piață, despre violențe și haos și bătaie de joc, m-am ascuns după IP-uri, după un nume fals și m-am manifestat în anonimat. A fost a doua etapă de patriotism. Am fost mulți. Eu am fost ca mulții. Încercam în disperare să găsesc știri noi, să trimit mass-uri noi, să găsesc oameni noi care împart aceleași idei ca și mine, ne-am adunat mulți patrioți virtuali. Nici așa n-am reușit să schimbăm ceva, iar adrenalina scădea. Nici seara n-au mai fost așa mulți. Nici în următoarea. În cea de-a patra nu m-am mai dus eu.
A fost a treia etapă de patriotism – mai puțin decât niciodată. Nu m-am mai ascuns după nimic. N-am mai fost acasă. N-am mai jelit stema de pe drapel. N-am mai avut puterea să mă conving că se poate schimba ceva într-un timp atât de scurt. N-am mai urmărit știri cum o făceam. N-am mai simțit atât de aproape Moldova. Am început să urăsc și mai tare acei nesocotiți boieri, să realizez că oamenii adevărați de acolo sunt eroi prin faptul că rezistă, pot trăi și găsesc stropul limpede din mormanul de probleme. Mi-am zis ”îmi iubeam patria atunci… aș fi luptat pentru apărarea și prosperitatea ei”. Acuma gata.
2 July 2009
[...] Patriotii virtuali, Goblin, categoria Diverse [...]
2 July 2009
“Nici așa n-am reușit să schimbăm ceva, iar adrenalina scădea.”
Frumoasa observatie.
Reiese ca patriotismul scade odata cu adrenalina
Asa si este.
3 July 2009
eu de atunci am renuntat la politica pe care o urmaream atat de intens inainte. Acum privesc totul ca la un circ de prost gust – nafig sa imi rupa capul cu astea? nici nu stiu de fac corect cu asa atitudine…
3 July 2009
Vreti voi nu vreti dar de politica nu scapati.
3 July 2009
da…ai descris sentimentele a sute de oameni care au fost martori acestor evenimente…am fost o singura data in piata universitatii si m-am umplut de ura fata de cei care nu erau deloc obiectivi cerand unire pana a-l batjocori pe basescu…aberatii care au scazut si mai mult patriotismul
4 July 2009
nu mai urmariti ce este la tv nici in romania nici in moldova …nu v-ati prins? sunt lucruri scoase din context si redate dupa mintea unora…nu sunt manevre…e prostie pura…a lor si a noastra ca ne uitam la ei…ca sursa de informatie trebuie sa vezi mai multe canale si sa le intersectezi…nu mai ganditi transant.cat despre ce s-a intamplat la chisinau…un singur comentariu:sa cautati scena de dupa 89 din romania cand minerii devasteaza sediile partidelor politice si unul da interviu(la indicatiile unei voci din spatele camerelor) si spune : am gasit droguri,bani falsi si dolari cu chipul lui ceausescu pe ei …daca ne uitam retrospectiv acum aceste lucruri sunt hilare…cum era intr-o reclama :realitatea e cmplexa(dar zic eu : atat de simpla cand sti unde sa te uiti…e ca la trucurile de magie: daca stii sa faci unul sau cum se face,atunci cand vezi un iluzionist sti unde sa te uiti…dar tot apare ceva nou si te intrebi..cum a facut asta…)
10 July 2009
Marfa tare ultimul comentariu..
La un moment dat am scris in ziar despre cele intaplate pe 7 aprilie.A venit politia la mine acasa..
“and my fucking last words are: I`m not afraid to leave this world, but if you decide to stay..we`ll be forgiven..I hope!”
16 March 2011
E foarte informativ postul, un blog care este util ,vreau sa vad sa mai vizualizez si alte posturi de aceiasi frumusete editoriala