Salutare, receptorule!

N-am mai scris de mult timp, lucru care contravine principiilor ce au stat la baza pornirii pe cărări blogosferice, dar prefer să filozofez pe probleme politice la o bere cu prietenii, și asta doar când tac toți odată ca la înot sincron, nu să întorc pe toate părțile citate din terțe surse. Mă socot pentru 5 minute curajos – bag în articol cuvinte cheie gen bere, prieteni, mici, semințe, anecdote, când motoarele de căutare gem după ”alianță”, ”Lupu”, ”președinte”, etc.

Marți m-am întors de la mare, unde m-am odihnit pentru tot anul (am să-i dedic subiectului un post), și de unde am venit cu idei serioase referitor la transformările care urmează a le suferi fizicul meu. Mi-am făcut regim, nu mai mănânc după 7, nu mănânc gras, nu una, nu alta, până azi, când un telefon m-a gâdilat la stomac:
- Hai la Pașa la un grătar!
- Hai!
Am luat o bere la 2L, niște semințe, țigări (apropo, iar trebuie să umblu la contorul din dreapta jos), și-am luat-o la călcîi până la locul cu pricina. Acolo focul era jăratic, berea spumoasă și carnea mici. Patru falnici flăcăi au terminat slujba și se descântau cu 1664. Am intrat și eu în horă – berea foarte bună. Cum cel mai mic e cel mai iute, m-am pus pe tăiat roșii și ardei grași pentru ”garnitură”. Nu scriu roman pentru gurmanzi, așa că nu vă spun cum sfârîia micul pe grătar și cât de gustos s-a dovedit a fi. Ne-am pus pe mâncat, pe-aici oțet, pe-aici politică, ne mai clăteam dinții cu câte-un gâtișor, mai o glumă, mai o semință, o cafea, mai o poză, o țigară… până pe la vreo 3 și ceva.
Cu un ”izvinite șto bez draki” ne-am împrăștiat prin colțuri diferite de oraș.

Dacă nu era să fie bine și relaxant nu-ți mai povesteam prin ce ”cumpănă” am trecut – m-o împins naiba și-am stricat regimul.