Pentru mine e foarte urât. Am să dezvolt subiectul fix cât mă afectează pe mine, fără să trec avantaje sau dezavantaje în dreptul bulinelor.

În primul rând simt că sălbătăcesc. Într-adevăr, nu pierd ore în drum spre munca, dar în același timp îmi este afectată viața socială. Manânc numai ce am în casă, se întamplă să vreau ceva gustos să-mi împlinesc o poftă, dar mi-e lene să mă ridic de la calculator sau amân pauzele de masa până vine Cătălina acasă și-mi amintește că trebuie să și mănânc.

Te-ai putea gândi că lucrând de acasă e super pentru că te poți trezi când ai chef, muncești când ai chef și faci ce vrei tu când ai chef. În mare așa se întâmplă, doar că pentru mine nu prea merge, simt că devin din ce în ce mai neorganizat, mai buimac, mai desconcentrat. Cât stăteam la cămin și lucram de acasă, biroul era și dormitor, dormitorul era și bucatarie și camera de relaxare. Acum, de când ne-am mutat în apartament parcă e mult mai bine, dar tot nașpa.

Acasă este Pușkin, caută tot timpul să fie alintat, câteodată îl apucă mieunatul cu zecile de minute, nu-i chip de concentrat asupra a ceea ce lucrez. În CV am trecute multe activități care au implicat team spirit, sunt un om de echipă, dar munca de acasă sparge aceasta calitate. Și încă ceva, în urma unor mișcări reușite îți permiți să ceri angajatorului niște fonduri pentru un upgrade la un soft, pentru un monitor mai mare, un birou mai de-un fel sau pentru un scaun mai confortabil, pe când acasă muncești cu ce ai. Îți mai și freci laptopul pentru activități departe de uz personal.

Pare ușoară ”munca la domiciliu”, dar este foarte greu să împarți casa în acasă și la birou, motiv pentru care de ceva timp am renunțat la orele de ”work at home” în favoarea celor ”work wherever found Wi-Fi”. Nu cred că mai rezist mult așa, sper ca firma să se mute în București până la Anul Nou, cum este în plan.