Totul a început joi pe 29. Eram în laborator la chimie când foarte insistent primeam bîz în buzunar. Am respins apelurile de 2 ori, ca la pauză să sun înapoi pe acel număr și să primesc o invitație la Autoritatea pentru Străini, în Eforiei (mi-au spus că nu am voie să sunt pe acest număr și au început să țipe la mine de ce nu am răspuns până atuci). Cine sună, pentru ce sună și care e baza invitației sunt întrebări care am reușit să le pun și la care am aprimit același răspuns absolut neinteresant – ”nu vă putem comunica astfel de informații prin telefon; vă rugăm să vă prezentați cât mai repede”. Am plecat de la laborator, oleacă speriat, direct
I-am văzut înfățișarea reflectată în ușa de la metrou, pe linia de la Obor spre Victoriei. Era obosit, n-a putut dormi în autocar. Avea ochii roșii, a fumat multe țigări, și asta numai din cauza șoferilor care făceau popasuri mai des ca alte dăți. L-am întrebat ce face. S-a uitat ciudat la mine, tot prin ușa de metrou, a început să-mi povestească despre noua lui facultate, despre acte, pașaport, legalizari, a pomenit și ceva de o procură, certificate, fotocopii, m-a aiurit.
Salutare, receptorule!
N-am mai scris de mult timp, lucru care contravine principiilor ce au stat la baza pornirii pe cărări blogosferice, dar prefer să filozofez pe probleme politice la o bere cu prietenii, și asta doar când tac toți odată ca la înot sincron, nu să întorc pe toate părțile citate din terțe surse.
Salutare! De două săptămâni sunt acasă şi abia acum mă încumet să scriu un prim gând cu aer moldav în piept, care cred că o să fie record – cel mai scurt post scris vreodată. Cred că am multe de spus, dar faptul că şi tu stai în Moldova de ceva timp mă opreşte din relatări pentru că te loveşti şi tu de aceiaşi oameni şi aceleaşi feţe şi aceleaşi atârnări, aceleaşi farmacii.
Hai noroc!
Salut receptorule!
Se pare că intru pe un teren minat abordând acest subiect. Sper să nu. Conștient de riscul pe care mi-l asum sau poate un pic paranoic din cauza celor întâmplate după 5.04.curent, privesc în gol, strâng din dinți, îmi fumez țigara și mă hotărăsc pentru a patra oară să termin odată acest articol.
Noroc prietene!
Sunt supărat. Am fost ieri la o aniversare. O prietenă a prietenei mele a făcut nu știu câți ani, rușine mie, și s-a întâmplat să mai cunosc și alți prieteni ai celorlalte prietene, care au venit ca și pietena mea la aniversarea prietenei lor comune. Te-ai pierdut? Ok. Dacă vrei, reiau. Deci, am băut ieri bere cu oameni străini. Acum ai inteles? Ok…
Salutare receptorule! Ce mai faci? Cum îți mai merge? Tot cu transportul în comun circuli? Da… eu tot, vai de capu’ nostru. Să știi că mi-a ajuns duhoarea la nas și sudoarea la chilot, motiv pentru care simt nevoia să mă descarc și să-mi vărs supărarea pe cei de la RATB și țigănia din București. Totodată vroiam să te întreb dacă știi cum se circulă în alte capitale, alte orașe mari, în Chisinău cum se mai circulă? S-au mai învățat impostoarele de compostoare mobile (directoarele ce vând bilete) să-și ceară scuze dupa ce joacă o bătută sau o horă-n două părți pe picioarele tale, s-au dezvățat băbuțele să țușnească acrobatic pe sub bara de la troleibuz din fața scaunului din față, de lângă ușă? Parodie, nu alta.
Salut receptorule!
Aseară n-am consumat băuturi alcoolice de nici o culoare, nu c-aș face-o regulat, dar mai am în frigider două peturi cu vin de acasă și mai ciocnesc câte un pahar la masă. Mi-am pus alarma la telefon, am încercat noaptea asta să mă odihnesc cât mai bine.
Home
