Nu mai este în “trend” să aduni musafirii în jurul albumului cu fotografii; acum deschizi calculatorul, conectezi la el televizorul cu plasma de un metru jumătate diagonală, dai drumul la slideshow şi voila, stau toţi comod bine-merci şi te admiră din fotoliu. Alții aleg în schimb să-și împărtășească amintirile nu numai în sufragerie cu cei dragi, dar și pe net, încercând să realizeze o ”carte ilustrată” cu povestea familiei lor.
În ultimul timp am văzut mai multe proiecte dezvoltate pe ideea împrumutată și de soții Șeremet, părinții Mariei, despre care (idee) nu știu ce părere să am. Singurul argument pro ar fi că nănașa din Italia și bunicul din Portugalia își pot vedea finuța/ nepoțica cum crește. Altceva, în cazul meu, nu merge.
În general nu cred în superstiții, cu toate că am una numai a mea: când, acasă, vin de la fântână cu căldările pline cu apă, nu vărs strop pe jos și îmi trece un pui sau găină calea – îmi mergea bine toată ziua. În schimb, știu că sunt oameni superstițioși la culme, și mă întreb, oare aceștia i-ar face un blog fiicei lor de 3 luni sau le-ar fi frică de puterea magică a deochiului online?
Imagine: Osvaldo Zoom
Într-una din zilele de săptămâna trecută, mama și tata au stat până după 12 noaptea ca să citească toate articolele de pe e-Leova, un blog ”pașnic” care abordează teme mai calde (zic eu). Mă bucur că n-au ajuns încă aici, e mai bine pentru ei să știe că m-am lăsat mai demult de fumat, cu toate că tata s-a împăcat cu ideea că am lepădat țigara odată cu el.
De când am penetrat online-ul pun sub semnul întrebării forma în care ar fi cel mai bine să mă plimb printre bițișori: să rămân un necunoscut cu un pseudonim sau să spulber aerul de taină și să apar cu numele moștenit de la părinți. După cum vezi, până la urmă am ales varianta II. În ambele cazuri există atât avantaje, cât și dezavantaje, pe care încerc în continuare, foarte pe scurt, să le propun spre dezbatere.
Citeşte-mi gândul…
Ce faci tu când ai o poftă mare să scrii pe blog, dar te rod nervii, căci ștergi rânduri întregi numai ca s-o iei de la început? Eu, de exemplu, dau vina pe stresul care m-o îmbrățișat zilele astea. Când i-am spus lui tata că-s tresat din cauza că îmbătrânesc, nu putea să găsescă nimic mai bun decât ”da’ eu și s’ mai zic”, și parcă m-am mai liniștit puțin; sau nu!?
Citeşte-mi gândul…
Nu mă refer la acele cu ”tri semiorki”, ci la plăcile de înmatriculare personalizate cu nume, numere sau imagini.
Azi, pe MDsites, compania Dic Automotiv, despre care am aflat că este lider de piață în Moldova pe segmentul cadrelor pentru plăcuțele de înmatriculare, s-a înscris cu site-ul
Citeşte-mi gândul…
Salutare! Cei care intra pe acest blog de ceva timp au remarcat că se tot schimbă afișajul contorului din sidebar, dar azi e pe bune, număr a 33-a zi fără țigări! Am avut mai multe tentative până acum, dar din păcate nu s-au bucurat de ”viață” lungă.
Toată povestea cu fumatul a început în clasa a patra. Când plecam acasă după lecții, treceam prin parc, și cărarea se scurgea taman pe lângă ”kurilcî”. Personal nu puteam cumpăra țigări că orașul e mic și se aude, dar luam de la colegi mai mari care la rândul lor ori furau din buzunar de la tata ori cumpărau din piață de la baru’ lu’ Cazan că vindeau fete tinere (care nu aveau nicio tangență cu părinții noştri)
Citeşte-mi gândul…
O sa ma friga la factura, sunt sigur de asta, dar macar dorm bine la noapte impacat cu gandul ca am un post pe blog – scris de pe mobil. Diseara va povestesc cum a fost la SEO World Coffee. Sa aveti o zi frumoasa!
Am fost astăzi să ridic pentru prima oară bursa de la geologie. Prima bursă, din octombrie, se va mai pierde prin seifuri până în ianuarie din motiv că n-am fost s-o primesc la timp, eram în Moldova rezolvându-mi problemele cu viza.
M-am urcat la etajul 1 la domnul Coconu, ca un falimentar ce sunt, fără țipenie de rublă în buzunar, cu emoții și bucuros de gândul că mă întorc acasă, la cămin, cu bani.
Citeşte-mi gândul…
În urmă cu vreo 2 ore mi-am activat serviciul Wireless Internet de la Cosmote. Mi-am stins curiozitatea privitor la utilizarea widget-urilor de la noul meu Samsung Corby, de care sunt destul de mulțumit (face foarte multe pentru un telefon câștigat la un concurs). Am postat pe Facebook și Twitter, am dat o căutare pe Google, s-au mișcat și telefonul și net-ul destul de bine (nu că nu se putea mai bine, dar pentru un telefon cu sistem de operare și browser propriu *cel din urmă n-are nici măcar Internet multi-tasking *) – e mai mult decât satisfăcător pentru mine.
Am cam bâjbâit motoarele de căutare până să mă lămuresc cum vine treaba cu configurarea telefonului pentru internet și ce trebuie să fac să activez serviciul Internet Wireless, așa că m-am decis să postez un scurt tutorial
Citeşte-mi gândul…
