Primul start-up internațional al lui Răzvan Tîrboacă mi se pare bestial. Am implementat soluția și pe acest blog, și pe e-Leova; plugin-ul pentru Wordpress merge perfect. Aflați mai multe pe site-ul AdCaptcher sau din apariția televizată la The Money Channel a dezvoltatorilor proiectului.
Momentan proiectul este în private beta, ceea ce înseamnă că vă puteți înregistra numai pe bază de invitație.
Pot trimite o invitație pentru cine dorește (doar una am). Lăsați un comentariu.
Nu mai este în “trend” să aduni musafirii în jurul albumului cu fotografii; acum deschizi calculatorul, conectezi la el televizorul cu plasma de un metru jumătate diagonală, dai drumul la slideshow şi voila, stau toţi comod bine-merci şi te admiră din fotoliu. Alții aleg în schimb să-și împărtășească amintirile nu numai în sufragerie cu cei dragi, dar și pe net, încercând să realizeze o ”carte ilustrată” cu povestea familiei lor.
În ultimul timp am văzut mai multe proiecte dezvoltate pe ideea împrumutată și de soții Șeremet, părinții Mariei, despre care (idee) nu știu ce părere să am. Singurul argument pro ar fi că nănașa din Italia și bunicul din Portugalia își pot vedea finuța/ nepoțica cum crește. Altceva, în cazul meu, nu merge.
În general nu cred în superstiții, cu toate că am una numai a mea: când, acasă, vin de la fântână cu căldările pline cu apă, nu vărs strop pe jos și îmi trece un pui sau găină calea – îmi mergea bine toată ziua. În schimb, știu că sunt oameni superstițioși la culme, și mă întreb, oare aceștia i-ar face un blog fiicei lor de 3 luni sau le-ar fi frică de puterea magică a deochiului online?
Imagine: Osvaldo Zoom
Într-una din zilele de săptămâna trecută, mama și tata au stat până după 12 noaptea ca să citească toate articolele de pe e-Leova, un blog ”pașnic” care abordează teme mai calde (zic eu). Mă bucur că n-au ajuns încă aici, e mai bine pentru ei să știe că m-am lăsat mai demult de fumat, cu toate că tata s-a împăcat cu ideea că am lepădat țigara odată cu el.
De când am penetrat online-ul pun sub semnul întrebării forma în care ar fi cel mai bine să mă plimb printre bițișori: să rămân un necunoscut cu un pseudonim sau să spulber aerul de taină și să apar cu numele moștenit de la părinți. După cum vezi, până la urmă am ales varianta II. În ambele cazuri există atât avantaje, cât și dezavantaje, pe care încerc în continuare, foarte pe scurt, să le propun spre dezbatere.
Citeşte-mi gândul…
Statisticile ne spun că aproximativ 90% din ceea ce învățăm vine din lectură și că acea cale pe care o parcurge informația online spre creierul nostru este mai puțin directă decât ar parcurge-o informarea ”tradițională” – complicat.
În medie, motoarele de căutare aduc 61% din trafic, pe când site-urile de ”referring” aduc circa 17% – cu a doua parte nu e rău.
Citeşte-mi gândul…
Pe 27 februarie, Google a lansat un sistem simplu de conectare rapidă a celor care solicită informații despre persoanele date dispărute în urma cutremurului din Chile și cei care dețin informații.
Cu o interfață simplă care permite să alegi între 2 opțiuni: ”Caut pe cineva” și ”Am informații despre cineva”, fiecare poate interoga baza de date sau contribui la cu informații noi. Astăzi aplicația Person Finder a ajuns la 56000 de înregistrări.
Person Finder este aceeași aplicație utilizată și în urma cutremurului din Haiti.
Nu iau nici un ban din plasare de reclamă prin simple link-uri HTML, cu toate că mi-aș fi dorit, dar și în acest post (ca și în acela despre plăcile de înmatriculare personalizate în Moldova) o să găsești o legătură către un site din Moldova, care, după cum ți-ai dat seama din titlu, îți propune niște poduse care te ajută să îți ”afișezi” personalitatea și felul tău de-a fi într-un mod care te reprezintă, ales de tine.
Citeşte-mi gândul…
Nu mă refer la acele cu ”tri semiorki”, ci la plăcile de înmatriculare personalizate cu nume, numere sau imagini.
Azi, pe MDsites, compania Dic Automotiv, despre care am aflat că este lider de piață în Moldova pe segmentul cadrelor pentru plăcuțele de înmatriculare, s-a înscris cu site-ul
Citeşte-mi gândul…
Am simțit-o chiar pe pielea mea. Acum 2 ani și ceva, cu planuri mari, vise mărețe, am procurat un domeniu .md (scump domnule, scump, dincolo era mai ieftin) care urma, în creerii mei, să devină un super brand feminin în online-ul de pe plaiurile mioritice. Cu încă 2 colegi de facultate ne-am întâlnit, am pus la punct planuri, am făcut schițe pe foi, am băut bere multă, am crezut că moldovencele consumă articole de frumusețe, modă, relații, îngrijire plus o căldare de categorii de acest gen.
Citeşte-mi gândul…
