Ce faci tu când ai o poftă mare să scrii pe blog, dar te rod nervii, căci ștergi rânduri întregi numai ca s-o iei de la început? Eu, de exemplu, dau vina pe stresul care m-o îmbrățișat zilele astea. Când i-am spus lui tata că-s tresat din cauza că îmbătrânesc, nu putea să găsescă nimic mai bun decât ”da’ eu și s’ mai zic”, și parcă m-am mai liniștit puțin; sau nu!?

Am zis cu Cătălina să facem ceva altceva de ziua mea. Prieteni ♂ adevărați în București nu am (nu mă plâng), deci sărbătoare a la Moldova (kilit și restu’ nika) am tăiat din start de pe listă. Club nu vrem că stăm departe de oraș, teatru nu, film am fost de Dragobete, plimbare e prea banal, shopping și cadouri am consumat joi, … , ding! – hai la bowling. Am căutat pe net unde putem închiria o linie și din mai multe opțiuni am ales mall-ul cel mai aproape de noi. Entuziasm pentru amândoi, pentru că era prima oară când mergeam să dăm cu bila în popice.

Am ajuns în sala de biliard si bowling de la Iris; am roșit în fața tipei îngânfate de la recepție, probabil de la palma care mi-a tras-o peste obrazul drept când mi-am permis să întreb dacă nu au prețuri pentru studenți, că căcat (cacofonie intenționată), un milion pentru o oră de prosteală mi s-a părut a dracu’ de scump pentru bursa care-o iau. Cu față de ”ablom”, am luat-o pe cea mai bună prietenă de mână și am făcut un slalom de invidiat printre scaunele și mesele prost așezate în sală; m-am simțit ca-n filmele americane proaste, cu teenageri care sunt primul an la colegiu și se fac de cel mai maroniu când vor să intre în frăție, dar mușchioșii din echipa de fotbal râd de ei, de intenția care o au, și le mai dau și una în scăfârlie pentru că și-au permis să încerce. Din stresul prin care treceam m-am teleportat în melancolie-area, unde mi-am revăzut prietenii cu care pe strada colbăită, de lângă poarta lui Bostan, aruncam cu haragi în nuci și ciomege-n dabarănși, punând Babă în top, peste orice americanism importat. Am revenit.

Am ieșit, nu ne-am supărat deloc, pentru că la ușă am dat nas în nas cu Starplex, deci film să fie. Am mai văzut Avatar, dar nu 3D, așa că am mers să ne minunăm.